..departe de ceea ce-mi doresc

Cortina se ridica..pasii se indreapta usor spre nicaieri, ochii in lacrimi cauta sa-ntalneasca privirea ochilor albastri ca marea..cat de aproape si totusi atat de departe. M-asez intr-un colt. Privesc din umbra fiecare gest, fiecare miscare, parca si-o fractiune de secunda dureaza o vesnicie. De ce ma pierd mereu in fata lui, a sufletului ce vroiam sa fie al meu si al nimanui?Zambesc deindata ce-l zaresc, chipul mi se lumineaza, inima-mi tresare si incepe o noua stare..o ora, doua, trei apoi totul devine ca inainte..dispare ca prin magie. Raman in urma doar amintirile, sentimentele si clipele in care am respirat acelasi aer..si nu in ultimul rand regretul ca fericirea e la cativa pasi de mine, dar nu pot s-o ating.